Dumitru Crudu este un poet și dramaturg de limbă română din Republica Moldova. Câștigător al Concursului de dramaturgie „Cea mai bună piesă românească a anului”, organizat de Uniunea Teatrală din România (UNITER) și de Fundația Principesa Margareta a României, ediția 2003, Crudu este unul dintre cei mai talentați scriitori ai țării. Membru al Uniunii Scriitorilor și al Uniunii Teatrale din Republica Moldova, precum și al ASPRO, el a reușit să cucerească inimile publicului cu scrierile sale pline de emoție și sensibilitate.
În fiecare duminică, Viorel străbate douăzeci de kilometri pe jos, ieșind din Milești pe la șapte dimineața, iar uneori chiar și mai devreme. De ce? Pentru a o vedea pe Tamara din Flutura, fata pe care o iubește cu pasiune. Azi, el a plecat din satul său natal la ora patru dimineața, înainte de-a se crăpa de ziuă, dovedind astfel dragostea sa necondiționată pentru ea.
Dar dragostea lor este umbrită de prezența lui Ionel, un băiat din mahalaua Tamarei, care îi dă târcoale zilnic și încearcă să o cucerească. Cu toate acestea, Tamara îl respinge, pentru că inima ei aparține lui Viorel.
Într-o duminică, Viorel găsește-o pe Tamara așteptându-l la poartă. Aceasta îl invită în casă, în camera pentru oaspeți, și îi mărturisește sentimentele sale. Viorel îi cere să-i fie soție, iar ea acceptă cu bucurie. Mama Tamarei este chemată și nunta este stabilită pentru sâmbăta viitoare.
Când se întunecă, Viorel părăsește casa Tamarei, condus de aceasta până la poartă. Deși nu s-au sărutat niciodată, ei își strâng mâinile la despărțire. Viorel observă că Tamara are palmele fierbinți, semn că și ea îl iubește la fel de mult.
Dar Ionel nu este dispus să renunțe la Tamara așa ușor. El îl așteaptă ascuns după un nuc la ieșirea din Flutura și îl lovește pe Viorel cu un pumn în gură. Mileșteanul cade la pământ, dar se ridică și îl întreabă de ce face asta.
– De ce dai, mă?
– Ca să spargi nunta.
– Tu știi despre nuntă?
– Da, știu.
– Ai ascultat sub fereastră?
– Am ascultat, pentru că eu o iubesc, spre deosebire de tine.
– Și eu o iubesc.
Ionel îl lovește din nou cu un pumn în gură, iar Viorel îl întreabă ce vrea de la el.
- Să nu vii la nuntă, dar nici să n-o previi pe Tamara că n-ai să vii. S-o lași să-i cheme pe oameni la nunta voastră, la care tu însă pur și simplu să nu vii și să nu mai calci niciodată prin Flutura, iar dacă o să te caute ea, să te faci că plouă și să fugi de ea ca de lup. Ai înțeles, mă?
– Am înțeles.
– Eu te las să pleci acum, dar dacă ai să încalci înțelegerea noastră, o să te fac chiseliță, mă, data viitoare. Urdă o să te fac, mă. Terci de ovăz.
Sâmbătă dimineață, Viorel nu apare, ceea ce îi provoacă Tamarei o mare îngrijorare. Ea se duce în Milești, speriată că i s-a întâmplat ceva iubitului ei. Dar când îl găsește, el este îmbrăcat în haine de câmp și scoate un cal din grajd. Când îl vede pe Tamara, Viorel se sperie și fuge în grădină, dispărând printre copacii înzăpeziți. Calul vine la ea și îi linge zăpada de pe mâini.
Când Tamara deschide ușa casei și îi vede pe toți grămădiți la masă și pe muzicanți cântând, își dă seama că nunta nu mai poate fi amânată. Atunci, mama Tamarei îl acceptă pe tata.
Nota AUTORULUI: Acest text este o proză și trebuie citit în această cheie.