Un număr de 14 cupluri care s-au căsătorit în ultimul an pascal în Şugag au fost sărbătorite în cadrul unui obicei unic în România, „Statu’ la vase în Lunea Paştelui”, în prezenţa a sute de localnici şi turişti adunaţi în centrul comunei din Munţii Sebeşului.
Cu o vechime de sute de ani, obiceiul a fost întrerupt după 1989, fiind reluat în 2008, cu pauze în 2020 şi 2021 cauzate de pandemia de coronavirus.
O manifestare unică în România, organizată de Consiliul Judeţean Alba şi Centrul de Cultură „Augustin Bena”, în parteneriat cu Primăria Comunei Şugag şi Biserica Ortodoxă Şugag, „Statu’ la vase în Lunea Paştelui” a debutat cu o slujbă de binecuvântare oficiată de doi preoţi.
Fiecare dintre sărbătoriţi a îmbrăcat pentru acest eveniment costumul popular specific zonei, cu o panglică albastră la brâu, simbolizând infinitul şi trăinicia cuplului. Aşezaţi în spatele unei mese împodobite cu „lepedeu” (covor – n.r.) şi faţă de masă cusute la războiul de ţesut, cele 14 tinere familii, întemeiate de la Paştele de anul trecut, au primit, potrivit tradiţiei, cadouri din partea rudelor, dar şi a Consiliului Local Şugag.
Tinerele familii au primit daruri
De asemenea, preşedintele CJ Alba, Ion Dumitrel, le-a înmânat câte o diplomă şi câte o farfurie de lut, vase special create pentru acest eveniment de cursanţii clasei de olărit de la Şcoala Populară de Artă Alba Iulia, potrivit Agerpres.
Comuna Şugag numără şapte sate şi este una dintre cele mai întinse din Alba, cu o suprafaţă de 240 de kilometri pătraţi.
”Ca să înţelegem acest obicei trebuie să ne întoarcem în timp, poate chiar cu sute de ani. Se ştie că pe Valea Sebeşului, locuitorii apar ca şi comunitate închegată după 1200, când asupra Sebeşului au fost tot felul de invazii, iar oamenii au fugit şi s-au refugiat în munţi. Traiul la munte e foarte greu şi eu cred că comunităţile locale din acel timp s-au putut adapta doar ajutându-se unii pe alţii. De acolo putem începe istoria acestui obicei’, a explicat, pentru AGERPRES, în urmă cu câţiva ani, Vasile Duvlea, referent la Căminul Cultural din Şugag.
Tinerii se căsătoreau şi aveau ajutor de cele necesare într-o gospodărie şi atunci puneau oamenii mână de la mână şi îi ajutau ca să poată să înceapă practic viaţa, a adăugat Vasile Duvlea.
Obiceiul străvechi și unic al Lunea Paștelui este unul dintre cele mai fascinante și așteptate tradiții din România. Acest obicei are rădăcini adânci în istoria și cultura românească, iar păstrarea lui este un adevărat privilegiu și o responsabilitate pentru o comunitate restrânsă din țară.
Deși Paștele este una dintre cele mai importante sărbători religioase pentru creștini, Lunea Paștelui a fost mereu o zi specială și aparte în cultura românească. În această zi, oamenii sărbătoresc în mod strălucit biruința lui Isus Hristos asupra morții și învierii sale de către Dumnezeu. Este o zi de bucurie, de odihnă și de mâncare bună, dar și o zi de reafirmare a credinței și a valorilor tradiționale.
Însă, în satul Ciocănești din județul Suceava, Lunea Paștelui este trăită și celebrată într-un mod unic și spectaculos. Aici, oamenii au păstrat în mod străvechi un obicei care datează din secolul al XIX-lea și care este unic în toată lumea: sculptarea ouălor ornate.
Deși încă nu se știe exact cum și când a luat naștere acest obicei, se crede că a fost inspirat de vechile tradiții ucrainene și că a fost adus în sat de către meșteri populari care s-au stabilit aici. De-a lungul timpului, acest obicei s-a păstrat și a evoluat, ajungând să fie cunoscut și apreciat în întreaga țară.
Sculptarea ouălor de Paște în Ciocănești este un proces laborios și complex, care implică folosirea unor tehnici și instrumente tradiționale. Mai întâi, ouăle se golesc de conținut cu ajutorul unor ace speciale, apoi sunt vopsite în culori vii și înmuiate într-un amestec de ceară și smoală pentru a le face rezistente. Urmează apoi partea cea mai dificilă și mai impresionantă: sculptarea.
Folosindu-se de un instrument specific numit „vâjâi”, meșterii populari din Ciocănești sculptează cu migală și iscusință motive tradiționale și religioase pe suprafața ouălor. Acestea pot include simboluri creștine, personaje din povești populare sau elemente reprezentative pentru regiunea în care se află satul.
De-a lungul timpului, meșterii din Ciocănești au reușit să îmbine tradiția și inovația, creând ouă ornate cu tehnici și modele moderne. Acest lucru a dus la dezvoltarea unei industrii locale, cu expoziții și ateliere unde turiștii pot admira și învăța mai multe despre acest obicei unic.
Pentru locuitorii din Ciocănești, sculptarea ouălor nu este doar o tradiție, ci și o sursă de mândrie și un simbol al identității culturale. Aceștia sunt mândri de moștenirea lor și de faptul că au reușit să păstreze acest obicei străvechi în viață, în ciuda schimbărilor din lumea modernă.
În fiecare an, cu ocazia Luneii Paștelui, în satul Ciocănești are loc un festival al ouălor în care meșterii locali își prezintă operele unice și împărtășesc cu mândrie poveștile și tehniciile lor cu turiștii. Este o ocazie specială pentru a ne apropia de tradițiile și de cultura românească autentică și de a aprecia frumusețea și măiestria ouălor sculptate.
Este important de menționat că acest obicei a fost inclus în lista patrimoniului UNESCO al României și este protejat ca parte a patrimoniului cultural imaterial. Astfel, se speră că acest obicei unic și străvechi va fi păstrat și transmis mai departe de generațiile viitoare.
În plus, vizitarea satului Ciocănești și a festivalului ouălor de Paște este nu doar o ocazie de a învăța mai multe despre acest obicei istoric, ci și o modalitate de a susține comunitatea locală și de a promova turismul durabil în regiune.
În concluzie, obiceiul străvechi și unic al Lunei Paștelui din Ciocănești este un exemplu remarcabil al păstrării tradițiilor și al mândriei pentru identitatea culturală românească. Este o ocazie specială de a ne bucura de frumusețea și unicitatea ouălor sculptate și de a reflecta asupra valorilor noastre tradiționale. Așadar, să ne bucurăm și să păstrăm acest obicei minunat pentru a oferi lumii un mic colț de România autentică.
