Un bărbat din Quebec care suferă de tulburare de identitate și integritate corporală (BIID) a cerut unui medic să îi îndepărteze al patrulea și al cincilea deget de la mâna stângă, deoarece considera că nu își au locul pe corpul său.
Dr. Nadia Nadeau, de la Departamentul de Psihiatrie al Universității Laval, a publicat recent un raport de caz despre un pacient fără nume, care încă din copilărie a avut gânduri traumatizante că ultimele două degete de la mâna stângă nu aparțin corpului său, scrie odditycentral.com.
De-a lungul vieții sale, aceste gânduri i-au provocat dureri, iritabilitate constantă, dexteritate scăzută și coșmaruri vii în care cele două degete putrezeau sau ardeau. Deși pacientul nu și-a împărtășit suferința legată de degetele sale cu familia sa din jenă, din cauza rușinii, el a avut adesea fantezii cu privire la faptul că și le-ar fi îndepărtat singur.
„Lucrând într-o fabrică de cherestea, s-a gândit să construiască o mică ghilotină pentru a-și tăia degetele”, a scris Dr. Nadeau. „Era conștient că automutilarea nu era o soluție sigură și că ar putea avea repercusiuni asupra relațiilor, reputației și sănătății sale. Nu se putea imagina trăind în anii următori cu acele degete„.
Pacientul a fost considerat capabil să solicite o amputație voluntară
Deoarece imagistica cerebrală a bărbatului părea normală, i s-au oferit opțiuni de tratament non-invazive, cum ar fi terapia cognitiv-comportamentală, antidepresivele, antipsihoticele și terapia de expunere, dar niciuna dintre acestea nu s-a dovedit a fi de succes. În urma unei evaluări psihiatrice, pacientul a fost considerat capabil să solicite o amputație voluntară și a fost trimis la departamentul de ortopedie. În cele din urmă s-a decis că îndepărtarea celor două degete era cea mai bună modalitate de a ajuta pacientul, iar o evaluare la șase luni după amputare a confirmat acest lucru.
Ce a urmat după operație
„După operație, coșmarurile au încetat imediat, împreună cu suferința emoțională”, a scris psihiatrul. „Avea planuri de viață constructive, furie redusă și o bunăstare îmbunătățită cu familia și la locul de muncă. Nu și-a exprimat niciun regret. Acum trăiește o viață lipsită de preocupări angoasante legate de degetele sale, toate simptomele legate de BID fiind rezolvate. Amputarea i-a permis să trăiască în conformitate cu identitatea sa percepută.”
Tulburarea de identitate a integrității corporale (BIID) este o afecțiune extrem de rară, caracterizată de o dorință puternică și persistentă de a dobândi un handicap. În urmă cu peste un deceniu, am scris despre o femeie sănătoasă care visa să devină paralizată de la brâu în jos și trăia ca un paraplegic, deplasându-se într-un scaun cu rotile și purtând bretele metalice lungi care se blocau la genunchi.
