Scriitorul britanico-indian Salman Rushdie a declarat că scrierea unei cărţi despre atacul cu cuţitul căruia i-a căzut victimă în 2022 a fost un mecanism pentru a-şi recăpăta ”puterea” asupra propriei vieţi, relatează DPA, informează Agerpres.
Autorul născut în India, în vârstă de 76 de ani, şi-a pierdut vederea la ochiul drept în urma atacului care a avut loc pe scena Institutului Chautauqua din statul american New York.
Scriitorul a discutat despre experienţa de a suferi răni grave şi invalidante cu prilejul unui eveniment care s-a desfăşurat duminică în Southbank, Londra, şi care face parte din campania de promovare a volumului său de memorii ”Knife: Meditations after an Attempted Murder”, lansat marţi.
Salman Rushdie, care a studiat la Rugby School din comitatul Warwickshire şi la King’s College, Cambridge, şi a trăit pentru o perioadă în Regatul Unit, a vorbit prin videoconferinţă, din locuinţa sa din Statele Unite.
”Am un terapeut foarte bun, care a fost foarte de ajutor şi cu care am discutat despre această carte în timp ce scriam la ea”, a spus autorul, laureat al Booker Prize.
”Aşadar, printre multe altele… aceasta este singura carte pe care am scris-o cu ajutorul unui terapeut”, a adăugat el.
”Dar ceea ce am realizat este, simt eu, că mi-a oferit din nou controlul asupra poveştii. În loc să fiu un om care zace pe o scenă într-o baltă de sânge, sunt un om care scrie o carte despre un om care zace pe o scenă, iar acest lucru simt că îmi redă puterea… (pentru că acum) aceasta este povestea mea, pe care o spun în felul meu, iar asta îmi oferă un sentiment plăcut. Puterea pe care o are literatura este puterea de a descrie evenimente în aşa manieră încât cartea ajunge apoi să deţină puterea asupra acestor evenimente”, a adăugat el.
Scriitorul a rememorat durata incidentului, spunând că 27 de secunde înseamnă ”un timp îndelungat atunci când cineva este în posesia unui cuţit”, dar a dezvăluit că nu a văzut arma în timpul atacului.
”Se întâmplă o detaşare foarte bizară, oamenii care erau acolo mi-au spus ulterior că făceam o grămadă de zgomot, ţipam de durere, dar în capul meu, nu eram conştient de durere, şi cred că starea de şoc preia cumva controlul”, a povestit Salman Rushdie.
”Am conştientizat aproximativ ceea ce se întâmpla, nu în mod exact”, a adăugat el.
Salman Rushdie a mai spus că, dacă nu ar fi fost ”grămada de trupuri” care s-au repezit pentru a îl opri pe atacator, el nu ar mai fi fost astăzi în viaţă şi nu ar mai fi putut să se vindece.
Volumul de memorii vorbeşte, a mai spus el, şi despre a-şi transforma din nou viaţa ”într-o poveste de dragoste” – menţionând relaţia cu soţia lui, poeta Rachel Eliza Griffiths, care i-a oferit o ”putere colosală” în timpul perioadei sale de spitalizare.
”Când avea nevoie să plângă sau să ţipe, făcea asta, dar nu în prezenţa mea, aşa că îi datorez foarte multe. Cred că este o carte cu final fericit”, a spus Salman Rushdie.
Autorul a mai vorbit şi despre libertatea de exprimare: ”Nu ştiu exact cum stau lucrurile în Regatul Unit. Dar aici (în Statele Unite – n.red.), se pare că generaţia mai tânără uită valoarea acestui lucru, iar deseori, din motive pe care ei le cred virtuoase, sunt dispuşi să suprime tipuri de discursuri cu care nu sunt de cord. E un teren alunecos, doar atât vreau să spun, şi ai grijă că cel care alunecă ai putea fi chiar tu”.
Autorul a mai adăugat că ”nu s-a confruntat niciodată cu situaţia ca cineva să fie ofensat de vreun text sau să dorească o avertizare” în perioada în care a predat cursuri postuniversitare la Universitatea New York (NYU), iar în opinia lui, oamenii reuşesc să depăşească astfel de opinii.
”Ştiu că mediul academic din America este serios în pericol acum din cauza diferenţelor politice colosale. Toată lumea e atât de furioasă, încât pare foarte dificil de găsit un punct comun”, a declarat Salman Rushdie.
Scriitorul a mai spus că omenirea a trecut de la realism la ”suprarealism”, menţionând că Boris Johnson şi Donald Trump au devenit lideri în Regatul Unit, respectiv în Statele Unite în ultimii ani.
După atacul din august 2022, care a avut în orăşelul Chautauqua, Hadi Matar a fost acuzat de tentativă de omor şi agresiune.
Bărbatul de 24 de ani din New Jersey îşi aşteaptă procesul şi a pledat nevinovat.
De la publicarea romanului ”Versetele satanice”, despre viaţa profetului Mohamed, volum considerat de unii musulmani drept o blasfemie, Salman Rushdie s-a confruntat cu ameninţări cu moartea.
Exemplare ale acelui roman au fost arse public pe străzile oraşului Bradford, din comitatul West Yorkshire, iar în 1989, fostul lider al Iranului, Ayatollahul Khomeini a emis o fatwa (un decret religios de condamnare la moarte) împotriva lui Salman Rushdie.
Sprijinul pentru această condamnare la moarte a fost retras în 1998 de guvernul iranian.
Mi-am recăpătat puterea după ce am scris despre atacul cu cuțitul din New York
La data de 31 octombrie 2017, orașul New York a fost martorul unui atac terorist brutal care a făcut victime nevinovate și a lăsat o rană adâncă în inimile tuturor. Un bărbat înarmat cu un camion și un cuțit a rănit 11 persoane și a ucis 8 oameni nevinovați în timp ce se aflau într-un parc din Manhattan. Imaginea tragică a atacului a zguduit întreaga lume și a ridicat multe întrebări despre siguranța publică și terorismul în societatea noastră modernă.
În timp ce media a acoperit extensiv acest eveniment, eu am simțit nevoia să îmi exprim și eu gândurile și sentimentele față de acest tragic incident prin scris. Ca și un scriitor pasionat și un cetățean preocupat de problemele sociale, am decis să scriu un articol despre atacul cu cuțitul din New York și impactul său asupra societății noastre.
Acest articol nu este despre politici sau dezbaterea privind măsurile de securitate ale autorităților, ci mai degrabă despre cum să ne păstrăm puterea și speranța în mijlocul unui astfel de atac brutal și să înțelegem importanța scrierii ca mijloc de vindecare.
Scrierea a fost întotdeauna pentru mine un mod de a-mi exprima gândurile și emoțiile. Prin exprimarea cuvintelor mele, găsesc alinare și îmi pot pune ordine în gânduri. Acesta a fost motivul pentru care, după atacul din New York, am simțit nevoia să îmi împărtășesc propriile gânduri și sentimente prin intermediul scrisului.
În primul rând, am simțit că trebuie să-mi exprim compasiunea și susținerea față de victime și familiile lor. Prin scrierea despre atac și victime, am putut să le aduc un mic tribut și să le onorez memoria. Scriind despre tragedie, am reușit să aduc lumină în mijlocul întunericului și să aduc speranță în mijlocul durerii.
De asemenea, prin intermediul scrisului, am putut să îmi exprim propria mea frică și îngrijorare. Am realizat că nu sunt singurul care se teme de astfel de atacuri și că prin exprimarea acestor gânduri, reușesc să mă conectez cu alții care împărtășesc aceleași sentimente.
Scrierea despre atacul cu cuțitul din New York mi-a permis, de asemenea, să îmi exprim furia și indignarea față de acest incident teribil. Am putut să îmi exprim frustrarea față de violența și răutatea oamenilor și să fac un apel către oameni să lupte împotriva urii și să caute modalități constructive de rezolvare a conflictelor.
Ceea ce m-a surprins cel mai mult a fost reacția cititorilor la articolul meu. Mesajele de susținere și de încurajare au fost într-adevăr copleșitoare și mi-au dat puterea de a merge mai departe. Am primit și mesaje de la oameni care simțeau că nu sunt singuri în gândurile și sentimentele lor, ceea ce m-a făcut să realizez că scrierile mele au avut un impact pozitiv în comunitate.
În plus, prin scrierea despre atacul cu cuțitul din New York, am putut să educ și să informez oamenii despre asistența și sprijinul disponibil pentru victimele unui astfel de tragic eveniment. Am împărtășit informații despre organizațiile și resursele disponibile pentru a sprijini supraviețuitorii și familiile acestora să se recupereze și să se reconstruiască.
Prin scris, am simțit că am fost capabil să îmi recăpăt puterea și să iau controlul asupra propriei mele reacții față de atac. În loc să stau pasiv și să las frica și furia să mă copleșească, am ales să mă folosesc de aceste emoții ca inspirație pentru a scrie și a mă conecta cu oameni care au fost afectați de aceeași tragedie.
În concluzie, scrisul este o modalitate puternică de a ne exprima gândurile, sentimentele și de a ne conecta cu alți oameni. În mijlocul unui atac terorist atât de devastator, am găsit în scris o modalitate de a-mi reafirma puterea și de a mă vindeca. Sper că și alții pot găsi aceeași putere și speranță prin scris în timp de suferință și neputință.
Așa cum scriitorul american Henry David Thoreau a scris: „Cum putem prefera să dormim, să ne visăm prin astfel de orori, și să nu facem nimic pentru a schimba situația noastră!”. Scriind și împărtășind gândurile și emoțiile noastre, putem face diferența și putem contribui la schimbarea lumii într-un loc mai bun.
