Google search engine
AcasăCULTURA SI MEDIADescoperă marea lucrare mântuitoare a lui Dumnezeu care a dat naștere lumii

Descoperă marea lucrare mântuitoare a lui Dumnezeu care a dat naștere lumii


Preafericitul Părinte Patriarh Daniel a transmis Pastorala de Crăciun, intitulată „Nașterea Domnului sărbătorită în cântările Bisericii”. ”Să arătăm iubire ‌milostivă și solidaritate față de⁣ toți oamenii, ‍dar mai ⁢ales⁢ față de cei care suferă din cauza războiului, să aducem bucuria sărbătorii Nașterii‌ Domnului ‌nostru Iisus Hristos în ‌casele de copii orfani, în căminele de bătrâni, la patul bolnavilor, dar și acolo unde este multă tristețe, singurătate și depresie, în ⁢familiile ‍sărace, îndoliate și îndurerate. Oriunde putem săvârși binele, să-l facem ⁢purtând,⁢ în suflet și în fapte, bucuria îngerilor, ⁢a păstorilor și‌ a⁢ magilor veniți la Betleem!”, le cere Patriarhul Daniel‌ românilor.

Părintele ‍Patriarh subliniază în textul ‍pastoralei că ⁢„taina Întrupării lui Hristos, Fiul lui Dumnezeu, despre⁤ care ⁢Sfântul Ioan Damaschin spune că e ‹singurul lucru nou ⁤sub⁣ soare›, este cântată cu fior sfânt în toate cântările‍ bisericești ortodoxe, ⁤arătându-ne⁢ mai lămurit ⁣că rostul Întrupării Fiului lui Dumnezeu este sfințirea omului și participarea lui⁣ la viața ‍veșnică”.

„Această iubire nesfârșită și mai presus de ⁢înțelegere a lui ­Dumnezeu pentru oameni a inspirat opere de ‍artă, ‍literatură și muzică, atât cultă, cât și populară. Una⁤ dintre expresiile cele mai vii ale ⁣felului în care poporul a teologhisit și ⁤cântat poetic taina iubirii lui Dumnezeu pentru‌ om se regăsește în colinde”, explică Patriarhul ⁤Daniel.

Pastorala de Crăciun 2023:⁤ Nașterea Domnului sărbătorită în cântările Bisericii

† Daniel

Prin harul lui Dumnezeu,

Arhiepiscopul Bucureștilor,

Mitropolitul Munteniei și Dobrogei,

Locțiitorul⁤ Tronului Cezareei ⁤Capadociei

și

Patriarhul ‍Bisericii Ortodoxe⁢ Române

Preacuviosului cin monahal, Preacucernicului cler‍ şi dreptmăritorilor creștini

din Arhiepiscopia Bucureștilor

Har,⁣ pace și bucurie ‌de la

Domnul nostru Iisus Hristos,

Iar ​de la noi părintești binecuvântări!

„Fecioara astăzi pe Cel mai presus de ființă naște ‌și pământul peștera Celui neapropiat⁣ aduce.

Îngerii cu păstorii slavoslovesc ⁢și magii⁢ cu steaua călătoresc.

Că pentru noi S-a născut Prunc​ tânăr,

Dumnezeu‍ Cel mai înainte ‌de veci”.

(Condacul Nașterii ‍Domnului, ⁤alcătuire⁤ a ⁣lui Roman Melodul)[1]

Preacuvioși și Preacucernici Părinți,

Iubiți ⁢frați și surori în Domnul,

Nașterea Pruncului ‍Iisus a fost vestită ⁢păstorilor de​ oi din ⁤­Betleem, noaptea, de ‌către​ o mulțime mare de îngeri ‌care cântau:⁤ „Slavă întru cei de sus lui Dumnezeu, și pe pământ ‌pace, între oameni bunăvoire!” (Luca 2,⁤ 14).

Întrucât Sfântul Sinod ‌al Bisericii ⁤Ortodoxe Române a declarat anul 2023 An comemorativ al imnografilor și cântăreților bisericești, tema Pastoralei de Crăciun‌ din ⁢anul acesta evidențiază modul în care ­Nașterea Domnului este sărbătorită în cântările Bisericii și în colindele ⁣populare inspirate de acestea[2].

Taina Nașterii Domnului este taina iubirii milostive și smerite a lui Dumnezeu pentru ⁢oameni. Pe cât a ​coborât Fiul Lui Dumnezeu la ​noi pe pământ, pe atât ne-a deschis nouă oamenilor drum ca să ne‍ înălțăm la El, la viața cerească.

De aceea, Întruparea Fiului lui Dumnezeu,⁣ Care S-a făcut Om din iubire nesfârșită față de ​om, este temelia și inima credinței ⁣creștine. Această ⁢sfântă și mare lucrare mântuitoare a fost și scopul pentru care ‌Dumnezeu a făcut lumea. Ea a ⁢fost prezisă de profeții lui Dumnezeu inspirați de Duhul Sfânt, iar apoi a fost văzută și mărturisită de Apostolii lui Hristos (cf. Romani 1, 2), a ‍fost apărată și‌ formulată ca dogmă de​ către Părinții Bisericii în fața ereziilor,​ a fost preamărită în rugăciuni și lăudată ‍în ⁣cântări de-a lungul veacurilor de⁤ către toți creștinii⁢ binecredincioși‍ și iubitori de Dumnezeu.

Pentru Sfinții Apostoli, contemplarea Tainei Întrupării⁢ sau ‌Înomenirii Fiului lui Dumnezeu este izvorul întregii teologii, ‌al întregii vieți spirituale și⁤ al misiunii Bisericii în lume. În acest sens, Sfântul Apostol Pavel, ​uimit în fața iubirii milostive a lui⁤ Dumnezeu pentru lume, exclamă: „Cu ‌adevărat, mare⁣ este taina dreptei credințe: Dumnezeu S-a arătat în trup,‌ S-a îndreptat în ‍Duhul, a fost văzut de îngeri, S-a propovăduit între⁢ neamuri, a fost crezut în lume, ⁤S-a înălțat întru⁣ slavă” (1 Timotei 3, ​16). Iar Sfântul Apostol și Evanghelist Ioan zice: ⁤„Atât de mult a iubit‍ Dumnezeu lumea, încât ‍pe Fiul Său Cel Unul-Născut L‑a dat, ca oricine crede ⁣în El să nu piară, ci să aibă viață veșnică” (Ioan 3, 16).

Urmând credinței Sfinților Apostoli, Sfinții Părinți ai ⁤Bisericii, mari dascăli ai lumii ⁣și ierarhi, cuvioși și mărturisitori, imnografi ⁤și ⁤melozi, n-au încetat să preamărească taina iubirii nesfârșite a lui Dumnezeu ⁤pentru lume, care s-a descoperit nouă prin Iisus‌ Hristos. ⁣În această‍ privință,‍ Sfântul Maxim Mărturisitorul (†662) spune că, „din dor nesfârșit după oameni, ​Cel ‍ce există din fire S-a făcut cu adevărat​ însuși cel iubit”[3], adică om.

Cine altul poate⁣ mântui ‌sau ⁢vindeca pe om⁢ de păcat și de moarte, decât Dumnezeu Cel​ fără de păcat ⁣și moarte?⁤ Cântările ortodoxe ale Nașterii⁣ Domnului vorbesc despre vindecarea omului de păcat prin Nașterea lui Hristos: ⁤„Pe cel după chip și după ‍asemănare văzându-l Iisus stricat din pricina⁣ călcării poruncii, plecând cerurile S-a pogorât și S-a sălășluit în pântecele Fecioarei fără schimbare, ca în El⁤ să înnoiască ⁣pe Adam cel stricat, care striga: Slavă​ arătării Tale,⁣ Izbăvitorul meu și Dumnezeu!”[4]. Iar Sfântul ⁤Grigorie de Nyssa (†395) descrie scopul Întrupării Fiului Cel veșnic al lui Dumnezeu, zicând: „Firea noastră cea slăbănogită, într-adevăr, avea ​nevoie de doctor,​ omul ‍căzut de ​istoveală aștepta pe Cel ce-i va întinde mâna, cel ce-și ⁢pierduse viața aștepta pe Dătătorul ei”[5].

Pe scurt, Sfinții Părinți ai Bisericii au ⁤rezumat învățătura despre scopul Întrupării Fiului lui Dumnezeu astfel: ​„Dumnezeu S-a făcut ⁤Om,‍ pentru ca omul să ⁣poată deveni Dumnezeu, după har”. Sau: „Dumnezeu⁣ S-a făcut purtător ​de trup, pentru ca omul să poată deveni purtător al Duhului (Sfânt)”. Sau: „Fiul lui Dumnezeu ⁢S-a făcut Fiu al ⁢Omului, pentru ca‍ oamenii să devină⁢ fii ⁢ai lui Dumnezeu după har”.

Sărbătoarea Nașterii Domnului⁣ nostru Iisus Hristos este, așadar, mai întâi de toate, sărbătoarea​ iubirii milostive a lui Dumnezeu pentru oameni. Fiul lui Dumnezeu Cel veșnic S-a​ pogorât din ​ceruri, S-a întrupat ⁤de ⁢la Duhul Sfânt și‌ din Maria Fecioara și S-a⁢ făcut om, pentru a dărui oamenilor, păcătoși și​ muritori, iertarea⁢ păcatelor și​ viața ‍veșnică.

Sfinții Părinți ‍ai Bisericii⁢ au meditat adânc asupra înțelesului ­Tainei Întrupării ​și Nașterii ca om a Fiului veșnic al lui Dumnezeu, Care, „fiind‍ fără de început, primește început, născându-Se cu Trup în Betleem”[6], și ⁢„neîncăput încape în pântece, și vine ⁢să Se nască‍ pentru ⁣noi, din pântece de mamă”[7],​ după cum ne vestesc cântările sărbătorii Nașterii Domnului.

Sfântul Maxim Mărturisitorul spune că Dumnezeu Cuvântul ‍„a ‌binevoit să Se îngroașe și, prin venirea Lui în trup – din noi, pentru noi și ca noi, afară de păcat –, ⁢să înfățișeze în chip acomodat nouă, prin cuvinte și‌ pilde, învățătura despre cele negrăite, care ⁤întrece ­putereaDragi cititori,

Astăzi vă invităm să descoperiți o nouă perspectivă⁤ asupra Tainei Întrupării lui Hristos,​ Fiul ⁢lui Dumnezeu.⁣ Această taină este cântată cu fior sfânt în toate cântările bisericești ortodoxe și⁢ este considerată de Sfântul Ioan‍ Damaschin ca fiind „singurul lucru ‍nou sub soare”. În acest articol vom explora ⁢mai profund rostul⁤ Întrupării lui Hristos și cum aceasta ne poate sfinți și ne poate aduce viața veșnică.

Fiul lui Dumnezeu ⁣S-a făcut om‌ pentru a ne ridica din păcat ⁢și‍ moarte⁤ și pentru a ne face ⁢să trăim veșnic.​ El ⁤a fost creat după ‍chipul lui Dumnezeu Cel sfânt și veșnic viu, iar prin lucrarea Sa mântuitoare, ‍ne unește cu Dumnezeu și ne vindecă de păcat și moarte. Prin El,‍ suntem curățați de ceea ce este nesănătos și nefiresc în noi, adică păcatul și moartea, care au apărut ca‌ urmare a​ despărțirii noastre de ‍Dumnezeu prin ⁣neascultare, ⁤neînfrânare și nepocăință.

Pruncul Iisus, Dumnezeu-Copilul, S-a născut ⁤fără de păcat, dar a⁢ crescut și a ⁣trăit într-o lume profund marcată de⁣ păcat și de⁣ forme ale morții spirituale și fizice. ‌El a fost primit cu​ bucurie⁤ în Betleem de îngeri, de păstori și de magii de la Răsărit, dar a fost și⁤ prigonit‍ de regele Irod, care a încercat să-L ucidă. Mai târziu,‍ când ⁢a început⁤ activitatea Sa publică, Iisus a devenit iubit de mulțimile de oameni pe care i-a luminat, ‍i-a hrănit spiritual cu Evanghelia iubirii veșnice și i-a vindecat de boli, de patimi și de pătimiri,⁣ prin harul Său dătător de viață sfântă.

Prin felul Său de-a⁣ vorbi,⁤ de-a‌ trăi​ și de-a făptui,​ Domnul Iisus Hristos ne arată că ‌El este⁢ în mod deplin Omul pentru oameni, fiindcă este în mod deplin Omul pentru Dumnezeu. El este ​Dumnezeu-Omul, măsura supremă a umanului sfințit⁣ și‌ înveșnicit, capabil de ⁣iubire ‍infinită⁣ și viață eternă.

Hristos ⁢Domnul, născut dintr-o mamă-fecioară,​ săracă și smerită,‌ într-o peșteră modestă, a fost mereu smerit și sărac material, dar bogat și statornic în puritate, sfințenie⁤ și iubire milostivă. El este modelul suprem și promotorul constant al adevărului și al dreptății, al smereniei și al​ iertării, al⁣ păcii și al iubirii ‍milostive. Domnul Iisus Hristos fericește pe cei​ smeriți, pe cei ce ​își plâng propriile păcate,​ pe⁣ cei ‍blânzi, pe cei însetați ⁢de dreptate, pe ⁢cei milostivi, ‌pe cei curați cu inima și pe cei făcători de pace.

El nu dorește moartea păcătosului, ci își dorește ca ​acesta ⁤să se ⁤întoarcă⁢ și‌ să trăiască. El ⁢voiește „ca tot omul să se mântuiască și la cunoștința adevărului să vină”. Domnul Iisus Hristos apreciază pe oamenii buni și drepți,‍ iar pe cei răi și păcătoși îi⁢ cheamă la pocăință și îndreptare, la vindecare și​ ridicare, pentru a primi ​iertarea,​ mântuirea ⁢și viața veșnică.

Un imn al spiritualității ⁣creștine de la începutul‍ secolului al‍ II-lea exprimă acest adevăr într-un mod frumos: „Dragostea Sa pentru mine a smerit slava Sa. S-a făcut asemenea ‍mie, pentru ca eu‌ să-L primesc, ⁢s-a făcut⁢ asemenea mie, pentru ca eu să îmbrac haina Sa. Nu mi-a fost⁤ teamă văzându-L, căci El este pentru mine Milostivirea. El a luat firea mea, pentru‌ ca eu să-L descopăr, a ⁤luat fața mea,​ pentru ca eu să nu-mi întorc fața ⁢de‌ la El”.

Dragi⁤ credincioși și credincioase, Taina⁣ Întrupării lui Hristos, Fiul lui Dumnezeu,⁤ este cântată cu ⁤fior sfânt în ​toate cântările bisericești⁣ ortodoxe, arătându-ne mai lămurit că rostul Întrupării‌ Fiului lui Dumnezeu este⁢ sfințirea ‌omului și participarea lui ⁢la viața veșnică. Să ⁣ne pregătim prin credință pentru sărbătoarea Nașterii și să strigăm din adâncurile sufletelor noastre: „Slavă întru cei ⁢de sus lui Dumnezeu, Celui​ în Treime, prin Care S-a arătat între​ oameni bunăvoirea, mântuirea și ⁢viața veșnică!”

În‌ această perioadă⁣ de sărbătoare, ne amintim de iubirea nesfârșită a ​lui Dumnezeu pentru oameni, care a ​inspirat opere de artă, literatură și muzică. Una dintre cele ⁢mai vii expresii ale acestei iubiri se regăsește în⁢ colindele românești, care se remarcă prin​ profunzimea teologiei și simplitatea formei.

Colindele sunt o expresie a ⁣culturii teologice și duhovnicești⁢ populare⁣ a românilor ortodocși, fiind un memorial⁢ și o prelungire a slujbelor de Crăciun auzite în biserică. Ele sunt un ecou al ‍sfințeniei Bisericii și o rodire a slujbei sale în sate și orașe, în casele credincioșilor.

Poezie și cântare sfântă, evlavie ‍și bucurie, colindele românești sunt aur, smirnă și tămâie, izvorâte⁣ din‌ inimi și ​purtate pe buze ca ⁤daruri și ⁤ofrande aduse Pruncului Iisus. Ele ⁣ne îndeamnă să⁣ păstrăm dreapta credință și să cultivăm dragostea față ‌de semenii noștri, ca pe o ⁤dumnezeiască ⁤liturghie a iubirii lui Dumnezeu ⁣din neam⁤ în⁣ neam.

În această ‌perspectivă, Sfântul Sinod al Bisericii ⁢Ortodoxe Române a​ proclamat anul 2024 drept Anul‍ omagial al pastorației ​și îngrijirii bolnavilor și Anul comemorativ al tuturor‌ Sfinților tămăduitori fără‌ de arginți, pentru‌ a ne aminti de necesitatea de a ‍fi​ milostivi și ⁣solidari cu cei aflați în suferință.

Să nu uităm în rugăciunile noastre și în faptele noastre de‌ iubire⁣ frățească de Crăciun și de Anul Nou nici pe frații noștri români care se află printre străini. Să aducem​ bucuria sărbătorii Nașterii ⁤Domnului​ în⁢ casele de copii orfani, în căminele de bătrâni, la⁣ patul bolnavilor și acolo unde ​este multă⁤ tristețe și singurătate.

În noaptea de 31 decembrie 2023 spre 1 ianuarie 2024 și în‌ ziua de Anul Nou, să înălțăm rugăciuni de mulțumire lui Dumnezeu pentru‌ binefacerile primite de ⁤la El în anul 2023 care a trecut ⁤și să-I ⁤cerem ajutor‍ pentru anul ce‌ va veni.‌ Să‍ fim purtători⁣ ai bucuriei‌ îngerilor, a păstorilor și a magilor veniți la Betleem, oriunde putem săvârși binele și să aducem lumina și speranța în viețile ​celor⁢ din jur.

Dragi cititori,

Ne aflăm în pragul‌ unui nou an, plin de speranță și‍ de ​promisiuni.⁣ Cu ocazia Sfintelor ⁢Sărbători ale Nașterii Domnului, Anului Nou 2024 și Botezului Domnului, vă⁢ adresăm tuturor ‍binecuvântări părintești, dorințe de sănătate și mântuire, ⁤pace și bucurie, fericire și ajutor divin în toate faptele bune pe care ‌le veți întreprinde. ⁣Vă ⁤urăm cu toții un sincer „La mulți ani!”

„Harul Domnului nostru⁣ Iisus Hristos, dragostea lui Dumnezeu Tatăl și împărtășirea ⁢Sfântului Duh să fie cu voi ​toți!” (2 Corinteni ⁢13, 13).

În ⁤calitate de⁢ rugător ⁢către Hristos-Domnul,

† Daniel

Patriarhul Bisericii Ortodoxe​ Române

Note:

[1] Mineiul ⁢pe Decembrie, Ed. Institutului Biblic și de Misiune Ortodoxă, București, 2019, p. 521.

[2] Această​ Pastorală a fost inspirată din ⁤Pastoralele de‍ Crăciun din⁢ anii 1993, 1998, 2012 și 2014. Pentru mai multe informații, ⁣vă invităm să citiți⁣ cartea⁢ „Daruri ​de Crăciun. Înțelesuri ale sărbătorii Nașterii Domnului” scrisă de Daniel, Patriarhul⁤ României‌ și publicată de Ed. BASILICA, București, 2019.

[3] Sf.​ Maxim Mărturisitorul, Ambigua 5, trad. din limba greacă veche, introd. și note de Pr. Prof. Dr. Dumitru Stăniloae, ​Ed. Institutului Biblic și de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, București, 2006, p. 78.

[4] Ioan Monahul, „Stihira IV de la Litie, la sărbătoarea Nașterii după trup a Domnului Dumnezeu și Mântuitorului nostru Iisus Hristos”, în Mineiul pe Decembrie, Ed. ⁤Institutului Biblic și⁣ de Misiune​ Ortodoxă, București, 2019, pp.‍ 513-514.

[5] Sf.​ Grigorie de Nyssa, Marele cuvânt Catehetic sau ⁤Despre‌ învățământul religios, XV, în vol. Scrieri. Partea a doua: Scrieri exegetice, dogmatico-polemice și morale, trad. și note de ‌Pr. Prof. Dr. ‌Teodor Bodogae,⁣ coll. Părinți și Scriitori Bisericești, vol. 30,⁢ Ed. ​Institutului Biblic și de Misiune al ⁤Bisericii Ortodoxe Române, București,⁢ 1998, p. 310.

[6] „Cântarea ​I din Canonul Înainteprăznuirii”, în Mineiul​ pe⁢ Decembrie, p. 446.

[7] „Cântarea a VI-a⁢ din Canonul‌ Înainteprăznuirii”, în ‍Mineiul pe Decembrie, p. 451.

[8] Sf. Maxim⁢ Mărturisitorul, Ambigua, 5, p. 369.

[9] Odes de Salomon 7 [The Odes and Psalms of Solomon, R. Harris, A. Mingana (eds), II, 240-241], citat de Olivier Clément, Sources, p. ⁣37, apud Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, Comori ale ‍Ortodoxiei, Ed. Trinitas, Iași, 2007, p. 281.

[10] „Stihira glasul 1, Ceasul al șaselea din Rânduiala Ceasurilor ​împărătești”, în Mineiul pe Decembrie, p. 494.

RELATED ARTICLES

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

ȘTIRI POPULARE

COMENTARII RECENTE